Clematisul cultivat în containere poate fi plantat pe tot parcursul sezonului, din aprilie până la jumătatea lunii noiembrie. Vița de vie selectată pentru plantare ar trebui să fi fost cultivată anterior în containere și ar trebui să aibă un sistem de rădăcini bine dezvoltat, precum și tulpini întărite la bază.

Înainte de plantare, se recomandă să se scufunde recipientele în apă (de exemplu, într-o găleată) timp de aproximativ 10 minute, astfel încât solul să poată absorbi apa. Scoateți planta din ghiveci, având grijă să nu zdrobiți rădăcina. Pregătirea atentă a terenului este vitală pentru creșterea corectă a plantei. Săpați o groapă de cel puțin 60x60x60 cm. Pereții gropii trebuie să fie aspri, așa că, în cazul unui sol argilos greu, este recomandabil să îi tăiați cu o lopată. Umpleți fundul cu un strat de pietre mici, pietriș sau mărăciniș pentru a asigura un drenaj bun. Adăugați o găleată de gunoi de grajd bine descompus sau compost bun, apoi un amestec de pământ bun, mușchi de turbă și scoarță de pin. Dacă solul local este acid, adăugați 2-6 g/l de dolomită sau cretă (var). Dacă plantați clematis cu flori mari, din grupul Viticella sau Texensis, trebuie să o puneți în pământ la 5-10 cm mai adânc decât creștea în recipient. Clematisul botanic din grupul Atragene și Tangutica, precum și clematisul peren trebuie plantat la doar 1 cm mai adânc decât creștea înainte. Solul din jurul plantelor trebuie să fie ușor întărit și bine udat. Pentru a întări plantele, tulpinile trebuie așezate pe sol, ridicând doar 1/3 din vârful lăstarului, și acoperite cu 5 cm de scoarță de pin sau cu mulci pentru a stimula înrădăcinarea și a ajuta la menținerea umidității.

Întreținere

Terenul din jurul clematisului nou plantat poate fi acoperit cu mulci, care ajută la menținerea umidității și previne încălzirea excesivă. Clematis preferă să aibă secțiunea inferioară și zona rădăcinilor protejate de soarele fierbinte. Plantarea unor plante perene cu rădăcini superficiale sau a unor arbuști pitici (de exemplu, macaroane mici) la baza clematisului va menține rădăcinile mai răcoroase (de exemplu, Sempervivum, Vinca sau Euonymus fortunei), în timp ce plantele perene și arbuștii mai înalți îi vor umbri zona rădăcinilor. Clematisul necesită udare adâncă și abundentă. Unul dintre cele mai bune sisteme în acest scop este un sistem de irigare prin picurare sau prin picurare, folosind un tub special așezat chiar sub pământ. Acesta alimentează rădăcinile cu apă, în timp ce frunzele și baza plantei rămân uscate, ceea ce o face mai puțin predispusă la boli. Dacă conectați un astfel de tub cu un întrerupător automat, clematisul va fi udat în mod regulat chiar dacă nu sunteți prin preajmă. În al doilea an și în anii următori după plantare, clematisul trebuie fertilizat anual. Cel mai bun îngrășământ este, de exemplu, unul cu eliberare lentă: Osmocote 5-6 M. La jumătatea lunii aprilie, faceți 2-3 găuri mici la adâncimea de 5-10 cm în jurul plantei și umpleți fiecare cu 10 g (o linguriță plată) de îngrășământ.

 

Legenda simbolurilor:
A – gunoi de grajd bine putrezit sau compost bun,
B – un amestec de pământ bun, mușchi de turbă și scoarță de pin,
C – scoarță de pin
D – plantă mică,
E – udare

În general, clematis sunt destul de rezistente la îngheț, dar pot îngheța în iernile aspre. Prin urmare, este recomandabil să asigurați mugurii adormiți prin presărarea bazei plantei cu un strat de 5-10 cm de mulci, scoarță de pin, așchii de lemn sau alt material similar.